Calul Putere – de unde vine, ce înseamnă şi cum se calculează
Până în 1800, secolul Revoluţiei Industriale, calul era principala resursă pentru tracţiune. Cu cât era mai grea sarcina, cu atât aveai nevoie de mai mulţi cai. Astfel, calul a devenit o referinţă pentru cei care au dezvoltat primele motoare cu aburi. Pentru a le vinde oamenilor, trebuia să găseşti o asociere pe înţelesul tuturor între puterea unui vehicul alimentat cu motor cu aburi şi calul de tracţiune.
James Watt a fost cel care a inventat unitatea “cal putere”. A pornit de la constanta că un cal ridică 150 de kg pe o distanţă de 30 de metri într-un minut. După alte calcule a ajuns la 1 cal putere = 746 watti. Adică un cal trebuie să ridice 75 de kg (greutatea unui om) / 1 metru distanţă / 1 secundă ca timp. Dacă translatăm în universul maşinilor, asta înseamnă că un Logan cu 70 de cai are capacitate să tragă 70 de oameni / 1 metru distanţă într-o secundă. Exact aşa e.
La maşini, caii putere (horse power) sau BHP (brake horse power – cantitatea pe care o produce motorul fără pierderi “pe traseu”) produc mai multă viteză sau mai multă forţă – coordonate care influenţează direct deplasarea maşinii într-o unitate de timp dată, cu o anumită forţă.
Totul depinde de 3 măsuri: putere, cuplu şi turaţii / minut. În funcţie de utilitatea autovehiculelor folosite (ex: agricultură sau F1), maşinile dezvoltă putere sau cuplu mai mare. De exemplu, o maşină de F1 nu are cuplu fantastic pentru că suprafaţa de rulare e perfectă şi astfel accelerează rapid şi prinde viteză. Un tractor, spre contraexemplu, are vreo 500 de cai, dar un cuplu mult mai mare decât al unei maşini de F1, pentru tracţiune. Viteza este foarte mică, iar unitatea de timp în care accelerarează, nu contează.