Aprilia Shiver

Punctul forte al motocicletelor din Noale a fost întotdeuna ciclistica. RSV Mille Factory a câştigat anul acesta Mastertestul graţie unei cilistici perfecte, cu toate că afişa cea mai mică putere dintre toate modelele de 1.000 cmc.

Aceeaşi filosofie este adoptată şi pentru celelalte modele ale casei. Aprilia, ca de altfel mai toţi producătorii italieni, oferă o ciclistică bine pusă la punct astfel încât puterea motorului să poată fi utilizată la maxim. Şi asta chiar şi la clasele de cilindree mai mică, nu degeaba RS 125 este cea mai vândută sportivă de 125 a tuturor timpurilor în ciuda unui preţ nu foarte competitiv.

Cadrul lui Shiver este la fel de inovator ca şi motorul.

Continuând drumul deschis de SXV/RXV, cadrul lui SL 750 este compus din două secţiuni distincte, realizate din materiale diferite. Partea superioară este din ţevi de oţel de înaltă rezistenţă, în vreme ce partea inferioară este din aliaj de aluminiu. A rezultat astfel o structură ultra-uşoară dar şi extrem de rigidă, capabilă să răspundă foarte bine la solicitările specifice unei motociclete cu pretenţii sportive.

Nici la capitolul suspensii nu s-au făcut cine ştie ce concesii. Furca inversată cu diametru de 43 mm oferă o cursă utilă de 120 mm şi promite prestaţii onorabile, în ciuda lipsei oricărei posibilităţi de reglare. Spre deosebire de aceasta, amortizorul suspensiei spate amplasat lateral poate fi reglat atât în pretensionarea arcului, cât şi în ceea ce priveşte caracteristica de amortizare la revenire.

Sistemul de frânare derivă din cel folosit de RSV sau Tuono, însă etrierele frontale radiale nu provin de la Brembo, ci sunt creaţie proprie. Discurile de frână sunt, în schimb, identice, având diametrul de 320 mm. Pe spate discul are un diametru de 245 mm şi este deservit de un etrier cu două pistoane. Toate conductele de frână au înveliş metalic.

Despre design s-a discutat mai mult decât despre partea tehnică, cuvintele nefiind întotdeuna de laudă. Nu puţini au fost aceia care l-au acuzat pe Shiver că împrumută prea mult din designul celorlalte nakeduri italiene. Trebuie să recunoaştem că există similitudini, Aprilia urmărind, se pare, să adopte tot ce e mai bun de la competitorii săi.

Pentru a susţine această afirmaţie, vă reamintim că pentru funcţia de „Responsabile del Centro Stile” sau, mai pe româneşte designer-şef la Aprilia, a fost cooptat Miguel Galluzzi. Argentinianul nu este altul decât creatorul celui mai cunoscut naked italian: Ducati Monster şi a unul alt model considerat a fi o evoluţie a primului: Cagiva Raptor.

Dacă de data asta a exagerat sau dacă, din potrivă, Shiver reprezintă evoluţia normală a temei nakedului pur-sânge rămâne la aprecierea fiecăruia.

Probabil că, într-adevăr, Aprilia doreşte să împrumute câte ceva de la fiecare adversar, iar asta nu face decât să ne bucure. În definitiv, dacă asta va duce la apariţia unor motociclete din ce în ce mai bune, nu văd de ce ar trebui să ne supărăm.

Infuzia
de capital adusă de preluarea Aprilia de către Piaggio a ajutat
departamentul de proiectare să dea frâu liber ideilor. Şi unul
dintre rezultate este Aprilia Shiver.

Aprilia este un
producător care, în ciuda vârstei, a reuşit să îşi câştige
respectul atât în rândul cumpărătorilor, cât şi pe
circuite.

Cu toate că
produce modele foarte apreciate, gama sa nu acoperă prea multe
categorii. Spre exemplu, nici
o sportivă sau naked de cilindree medie nu a ieşit
vreodată din Noale.

Zvonurile aveau deci fundament, iar angajarea unuia
dintre cei mai prolifici designeri ai vremii a confirmat intenţiile
expansioniste ale grupului Piaggio.

Categoria
nakedurilor de cilindree medie este cea mai bine reprezentată atât
pe piaţa din peninsulă, cât şi pe celelalte pieţe importante din
Europa. Aprilia nu avea nici un reprezentant în această categorie,
deci dezvoltarea unui astfel de model era imperativă.

Piaggio, noul
proprietar al Aprilia SpA, este unul dintre cei mai mari
producători de motoare din Europa, aşa încât folosirea unui motor
de la Rotax sau Minarelli era exclusă. În urmă cu două luni, pe
site-ul dedicat diviziei de motoare apărea un nou propulsor V2 la
90º, cu două versiuni de cilindree.

Un V2 de 1.200 cmc ar fi justificat de viitoarele
reglementări din campionatul mondial de superbike, dar cel de 750
cmc?

Acesta avea să
apară oficial la EICMA, o dată cu cel mai nou model al casei, SL
750 Shiver.

Vremuri
noi, motor nou

Fructificând la
maxim experienţa acumulată în cei 7 ani de utilizare a V2-ului
Rotax, inginerii Aprilia au ajuns la următoarea reţetă: tot V2 dar
la 90º, distribuţie DOHC cu angrenare mixtă (lanţ şi angrenaje cu
roţi dinţate), pentru dimensiuni cât mai compacte, alezaj foarte
mare şi cursă redusă pentru a atinge turaţii ridicate cu minimum de
vibraţii şi cu o uzură cât mai mică, un sistem de injecţie bine pus
la punct, pentru un maxim de performanţe în orice zonă a
turometrului, control electronic al acceleraţiei (drive-by-wire)
pentru un răspuns cât mai bun la acţionarea manşonului de
acceleraţie.

Din
cei 750 cmc ai motorului V2 Bialbero, italienii au scos o putere
maximă de 95 CP, care, ca valoare absolută ar putea să nu pară o
performanţă remarcabilă dacă termenul de comparaţie ar fi
cvadricilindricele Z750 sau chiar noul Hornet 600 (110 CP, repectiv
102 CP). Pe de altă parte, aceeaşi putere este oferită de
compatrioata Ducati Monster S2R, însă din 1.000
cmc.

Lăsând la o
parte ce şi cum fac alţii, trebuie să recunoaştem că noul propulsor
se arată destul de interesant şi propulsează Aprilia Shiver printre
cele mai performante nakeduri de cilindree medie. Transmisia cu 6
trepte se înscrie în tiparele categoriei, fiind o soluţie general
acceptată.