Probabil că nu există ieșire din oraș unde să nu întâlnim oameni care stau la autostop, dar legea stabilește foarte clar că nu ai voie să iei persoane la „ocazie” și nici călători selectați prin intermediul aplicațiilor de ride sharing.
Încă din anul 2015 autoritățile din România au reglementat transportul public de călători desfășurat de persoanele fizice.
Astfel, au fost stabilite atât condițiile în care un șofer poate lua la „ocazie” călători, cât și sancțiunile pentru cei care iau persoane la autostop.
„Este interzis transportul public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține pentru acesta, după caz, autorizație taxi valabilă sau copie conformă valabilă”, stabilește Articolul 7 (2) din Legea 38/2003, privind transportul pe drumurile publice din România.
Practic, dacă un șofer cere bani unui pasager pentru o călătorie, atunci se consideră că desfășoară o activitate de transport persoane.
Ceea ce, legea stabilește foarte clar, nu este permis decât șoferilor care dețin o licență de transport persoane. Aceștia plătesc și o serie de taxe și impozite pentru a desfășura această activitate. Iar ei sunt, practic, singurii care au voie să ia oameni la autostop și să le ceară bani pentru acest serviciu.
Și cei care iau în mașină călători selectați prin intermediul aplicațiilor de ride sharing, precum Bla Bla Car sau ZerO, se supun aceleiași legi.
Dacă transportă persoane fără să le perceapă vreun tarif pentru acest serviciu, atunci nu încalcă nicio lege. Dar, dacă înainte, în timpul sau la finalul unei curse, șoferul percepe un tarif pentru acest serviciu, atunci comite o ilegalitate.
„Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se execută numai de către transportatori autorizați, care dețin autorizații taxi valabile”, stipulează aceeași lege.
Șoferii prinși că transportă pasageri contra-cost fără autorizație riscă amenzi cuprinse între 1.000 și 5.000 de lei.
Aceste sancțiuni se aplică persoanelor fizice sau juridice pentru efectuarea de transport public contra cost, de persoane, cu un autoturism.
În schimb, șoferul și pasagerul de „ocazie” pot călători împreună atât timp cât cel aflat la volan nu cere ca transportul să fie plătit.