6 maşini obişnuite care au dat naştere unor modele exotice

Cu toate că şi unele, şi altele sunt rarităţi, forma este cea care face diferenţa. Iată câteva modele „decente”, de serie mare, ale căror motoare au fost „împrumutate” de exemplare mult mai ţipătoare estetic.

Ford Mondeo / Noble M400

Cea mai puternică versiune a motorului V6 de 3,0 litri disponibil pe generaţia a treia de Mondeo a fost cea de pe ST220, care dispunea de 230 de cai-putere. Pe echiparea Titanium, livra 207 cai-putere.

Motorul a avut multe aplicaţii, de la Jaguar S-Type la Mazda MPV. Însă cea mai tare este cea de pe Noble M400, modelul excentric din Marea Britanie care se laudă cu 431 de cai-putere. Şi 0-100 km/h în 3,3 secunde. Şi are un consum de 29 l/100 km.

Toyota Camry / Lotus Evora

Camry a fost supranumită de către Toyota „a doua maşină mondială”. Poate că nici nu ar mai fi fost nevoie de acest argument pentru a te convinge că un Camry ar trece pe lângă tine fără să-l observi. Sunt multe şi au un design… uhm… obişnuit. Foarte obişnuit. Chiar şi placată cu aur.

Însă, însă asta nu înseamnă că totul legat de ea trebuie să fie plictisitor. Şi cea de-a cincea reiteraţie a versiunii de segment D (2002-prezent) are sub capotă motorul V6 de 3,5 litri, cu 272 CP.

Acelaşi motor (2GR-FE) se află ascuns şi sub caroseria lui Lotus Evora 400, cel mai puternic Lotus produs vreodată: 406 CP, 410 Nm, 0-100 în 4,2 secunde şi o viteză maximă de 300 km/h.

Audi S4 (B6) / Spyker C8

Pentru un iubitor de maşini, Audi S4 nu este genul de exemplu care să treacă aşa uşor cu vederea. Însă, pentru un ochi neavizat, un Audi S4 static (adică fără să-i auzi V8-ul de 4,2 litri) este doar un Audi ceva mai simpatic. Unul care sprintează 0-100 km/h în 5,6 secunde. Dar da, pentru oamenii de rând, un Audi ceva mai simpatic.

Nu acelaşi lucru poţi spune despre olandezul Spyker C8 (sau oricare alt Spyker, dacă tot veni vorba), care poartă acelaşi V8 de 4,2 litri, însă într-un mod muuuult mai extravagant. Practic, modul odată-ce-îl-vezi-nu-îl-mai-poţi-uita-niciodată-şi-ajungi-să-îl-visezi-noaptea de extravagant. În versiunea sa iniţială, Spyker C8 livra tot 400 de cai-putere, însă, nefiind limitat electronic, ajungea până la 300 km/h.

Mercedes S600 (W140) / Pagani Zonda C12

Trebuie să fii foarte perspicace pentru a descoperi perlele pe roţi care trec pe lângă tine. Una dintre ele este S 600, care, în ciuda esteticului învechit (1993-1999), ascunde sub capotă un V12 de 6,0 litri, de toată frumuseţea. Având în vedere că s-a produs în peste 35.000 de exemplare (în versiunile S600 şi 600 SEL) este foarte probabil să fi stat lângă unul, la un moment dat.

Un V12 care a fost folosit în primul experiment la lui Horacio Pagani, numit Zonda C12. În timp ce pe S 600 motorul livra 400 CP, sub capota lui Zonda acesta dispunea de 394 CP – suficient cât să prindă suta în 4,2 secunde. Şi pentru crash-teste. Da, Pagani a sacrificat unul dintre cele cinci C12 pentru test de impact.

Volvo S80 / Noble M600

Berlina executive din Peninsula Scandinavă a primit, la cea de a doua generaţie, şi un motor cu arhitectură în V, pe lângă inlineurile cu patru, cinci sau şase cilindri. V-ul de pe S80 avea 8 cilindri şi o capacitate de 4,4 litri. Rezultatul? 315 CP şi 440 Nm, distribuiţi inteligent către toate cele patru roţi.

Produsul dezvoltat de Volvo în colaborare cu Yamaha a ajuns şi sub capota lui Noble M600, un supercar britanic cunoscut, în mare, pentru dorinţa de a arunca din scaun pe oricine care îndrăzneşte să se aşeze acolo. În mare, pentru că frânele nu prea aveau asistenţă servo şi nu prea dispunea de ABS, aşa că era mai uşor să operezi pe creier decât să frânezi optim, fără a bloca roţile.

În cazul lui Noble, V8-ul a primit şi două unităţi Garrett, care l-au supraalimentat până la 456, 558 sau chiar 659 de cai-putere, în funcţie de cât de puternică era dorinţa sinucigaşă a viitorului proprietar. În cifre, Noble M600 se traduce prin 0-100 km/h în 3,0 secunde, 362 km/h şi sfertul de milă (cu start de pe loc, evident) în 11,0 secunde.

BMW 750i / McLaren F1

Ai cumva vreo rudă îndepărtată care să fie star rock, adulat de toată lumea, în timp ce tu eşti doar recunoscut, din când în când, de persoane care probabil te-au confundat? Probabil că aşa se simte şi BMW 750i (E32), al cărui V12 are ADN comun cu motorul care animă McLaren F1. În evoluţia sa (de la un V12 de 5,0 litri, cu 300 de cai-putere, cât livra pe 750i) către monstrul de 6,0 litri, cu 627 CP, motorul a cunoscut o stare intermediară, din care s-a desprins altă bijuterie – V12-ul de 5,5 litri, cu 381 CP, de pe 850CSi.

Păstrându-şi calităţile de limuzină frumos îmbătrânită, 750i are cu ce se lăuda.

*idee preluată de pe CarThrottle