Suzuki B-King

Dimensiunea contează! Nu are rost să ne mai amăgim. Cu cât e mai mare cu atât e mai bine, cel puţin când vine vorba de jucăriile masculilor. A fost aşa încă de le începuturile omenirii. Neanderthalii se lăudau cu lungimea bâtelor, regii istoriei s-au întrecut în a construi castele din ce în ce mai mari, iar în istoria recentă războiul rece s-a transformat uneori într-un concurs de lungime a… rachetelor. Nu, nu aţi greşit url-ul, sunteţi în continuare pe ProMotor.ro. Vorbim însă de o motocicletă pentru care "mare" nu este un atribut corespunzător. Prezentat în 2001 la Salonul de la Tokyo B-King a devenit oficial cel mai puternic naked de serie.

Deşi este un naked, B-King se laudă cu unul dintre cele mai puternice motoare disponibile pe piaţa liberă. Motorul preluat de la noua generaţie a nu mai puţin cunoscutei Hayabusa este un cvadricilindru de 1.340 capabil să ofere nu mai puţin de 183,6 CP conform mapei de presă. Cei patru cilindri sunt alimentaţi de un sistem de injecţie cu câte două injectoare (fiecare cu câte 12 orificii) şi câte două clapete de acceleraţie în fiecare din cele patru galerii de admisie. Prima clapetă este controlată de pilot, fiind antrenată în mod clasic prin cablu, în vreme ce a doua este controlată de sistemul de gestiune electronică. Denumit SDTV, acest tip de alimentare era caracteristic familiei GSXR însă goana după cai putere dar şi normele anti poluare tot mai severe au dus la adoptarea lui chiar şi la modele mai puţin agresive.

Acelaşi sistem de gestiune controlează electronica motorului şi sistemul de evacuare cu geometrie variabilă SET (Suzuki Exhaust Tuning). Eşapamentul catalizat cu sondă Lambda şi sistemul PAIR au grijă ca noxele eliminate prin toba finală să nu treacă de limitele impuse de normele Euro 3. Aţi citit corect "toba": deşi aparent avem de a face cu două tobe de evacuare, în realitate sistemul de evacuare foloseşte un singur final disimulat sub două măşti romboidale. Noua chiulasă DOHC foloseşte 16 supape din titan. Adoptarea supapelor cu peste 200 g mai uşoare a permis folosiera unui singur arc pentru fiecare, ceea ce a dus la o creştere a cuplului motor, mai ales la ture joase. Întreaga arhitectură a motorului a urmărit creşterea eficienţei dar şi îmbunătăţirea fiabilităţii. Nu că ar exista cineva care să conteste fiabilitatea Buselor.

Conceptul prezentat în 2001 a făcut furori şi pentru că Suzuki a întârziat să lanseze versiunea de serie, mai mulţi tuneri au fructificat această stare de fapt lansând Buse decarenate. B-King nu este însă doar o Busa dezbrăcată, ci este o motocicletă diferită care împrumută motorul de la sora carenată. Cadrul din aluminiu este mai degrabă asemănător cu cel al supersportivei de un litru decât cu cel al lui Hayabusa. Bascula este tot din aluminiu iar dimensiunile masive ne asigură că a fost eliminată orice tentativă de flexibilitate. Suspensiile nu sunt preluate de la Busa, chiar dacă furca inversată provine tot de la Kayaba. Puterea celui mai puternic naked nu putea să ajungă la sol prin intermediul unui pneu de 180 mm. Şi chiar dacă putea, nu ar fi fost păcat? Nu arată mai agresiv un pneu de 200mm?

Pentru că este un monstru de 1.340 cmc, B-King se poate lăuda şi cu o masă proprie mai mult decât decentă: 242 kg la gol. Pentru a struni atâta amar de metal şi plastic, la pachet cu furca inversată reglabilă au venit şi prinderile radiale ale etrierelor însă furnizorul acestora nu mai este Tokico ci Nissin. Cu un ampatament de 1.525 mm, B-King nu e tocmai un samurai ci mai degrabă un luptător de Sumo. Pe un drum sinuos de munte sau prin traficul aglomerat al Bucureştiului monstul nipon va cere destul de multă muncă din partea pilotului său şi cu greu cred că va face faţă unui naked de 600 sau chiar unuia de 1.000 cmc.

La capitolul design, Suzuki a mers pe o singură idee: mare şi agresiv. Inutil să căutăm delicateţea unui MV Agusta Brutale, liniile fluide ale lui Ducati Monster sau avangardismul lui BMW K1200R. "183,6 CP, CLAR?!? Vrei design? N-avem!" Până şi culorile alese de designerii niponi par a spune acelaşi lucru. B-King respiră agresiv, poate prea agresiv, din spatele carenelor desenate corect şi atent. Ornamentele roboidale care acoperă toba din tablă ambutisată se vor un element distinctiv (şi reuşesc în mare măsură) însă nu se poate spune că ne dau o lecţie de stil.

Mărimea contează, dar uneori prea mult poate însemna de fapt mai puţin. Dacă Arnold Schwarzenegger a reuşit să fie ales pe post de Guvernator în California, poate că şi B-King are şanse să devină un rege al şoselelor…