TVA-ul nu se mai deduce la maşini

Un stat este un sistem macroeconomic a cărui conducere necesită importante cunoştinte legate de sisteme şi metode folosite, dublate evident de o experienţă serioasă. Un lucru este cert: nu este uşor, iar o viziune macroecomică foarte bine concretizată într-o strategie clară este absolut necesară.

Hai că am devenit un pic cam dogmatic. Ce vreau să spun este că, de obicei, dar mai ales în condiţii de criză, o ţară trebuie condusă prin măsuri ale căror efecte sinergetice sunt cele mai bune. Nu are foarte mare importanţă efectul imediat produs de o măsură singulară, ci reacţiile pe care aceasta le provoacă în întreg sistemul şi modul în care se înţelege aceasta cu restul măsurilor luate.

Ca să fac o mică analogie cu situaţile din trafic, faptul că într-un ambuteiaj ai plecat imediat cu maşina din faţa ta, nu te face să ajungi mai repede la destinaţie. Nu este suficient să conduci doar privind la bara din faţă, trebuie să analizezi şi să anticipezi traficul pentru a şti ce să faci. Pentru că, dacă ai înaintat, dar ai ajuns în intersecţie pe roşu, unde blochezi sensul perpendicular, obligi ca la o intersecţie mai departe, un alt coleg de trafic să înainteze şi să blocheze alt sens. Şi uite cum, deşi fiecare crede că a făcut un pas spre a ajunge mai repede la destinaţie, situaţia e chiar mai rea pentru toţi.

Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu măsurile luate la nivel macroeconomic. La început, noul guvern a readus taxa auto pentru maşinile second hand la un nivel foarte mic, contribuind semnificativ la prăbuşirea pieţei de maşini noi. De ce era bună o taxă auto pertinentă, am argumentat deja.

Acum, guvernul iar conduce privind doar la primii 2 metri în faţa maşinii. Nu se va mai deduce TVA-ul la cheltuielile cu maşinile, reparaţiile, întreţinerea şi combustibilul aferente. Că sunt şi excepţii, contează mai puţin (unele maşini pot fi scutite, iar la leasing ratele beneficiază de deducere pentru că că plăteşti un serviciu). Problema este una reală, fiind destul de clar că multă lume îşi cumpără maşini pe firmă şi le folosesc (şi) în interes personal.

Iar aici statul pierde bani. Bine, este adevărat că el pierde bani şi când construieşte cele mai scumpe autostrăzi din Europa, când cumpără pixuri la preţuri de laptopuri sau când subvenţionează inteprinderi total neproductive. Dar probabil aici se pierde mărunţişul.

Important era să zdrobească micul inteprinzător privat, care din veniturile proprii nu şi-ar fi putut permite o creditare pentru o maşină, dar pe firma lui cu o cifră de afaceri mai mare a putut să apeleze la un leasing mic pentru a cumpără o maşină. E adevărat că o foloseşte să iasă la picnic cu ea. Dar asta contribuie la creşterea moralului ce duce la sporirea eficienţiei şi implicit la o firmă ce creşte mai mult. Să nu mai spun că un TVA deductibil se traducea printr-un buget de investiţii mai mare. Din nou, firmă în creştere. Iar cu astea vine o bază de impozitare mai mare pentru stat, care ajunge să ia şi mai mulţi bani.

Nu mai amintesc şi de faptul că omul respectiv la maşina cumpărată plăteşte comision dealer, casco, rovignietă, asigurare RCA (mai mari la persoanele juridice), revizii şi combustibil. Iar o mare parte din aceşti bani vin sub formă de taxe la stat. Dacă omul/firma nu ar fi putut să cumpere maşina respectivă, statul nu ar fi putut intra în posesia tuturor acelor bani. În plus, nu este nici un secret că taxe mai multe înseamnă în mod evident o evaziune fiscală mai mare.

Dar guvernul nostru are soluţii şi pentru aşa ceva, la fel de "inteligente": impozitul forfetar obligatoriu, abia introdus (exista aşa ceva asemănător în Franţa, dar s-a renunţat că e criza şi trebuie sprijiniţi inteprinzătorii), are ca scop principal acumularea de venituri suplimentare la stat. Cum acesta este pe intervale de cifre de afaceri, iar evaziunea fiscală era aproape sigură pentru a nu te încadra intr-un interval cu impozit prea mare, soluţia fost simplă: baza de impozitare se ia cifra de afaceri de anul trecut.

Nu contează că anul acesta este criză, multe firme, mai ales cele mici, îşi vor diminua semnificativ cifra de afaceri, ele vor plăti impozit la cât au produs în urmă cu un an. Diminuarea drastică a bugetelor de investiţii sau chiar incapacitatea de plată a multor inteprinzători care lucrau cu o marjă mică de profit vor duce inevitabil la falimentul multor firme. Care, chiar dacă vor plăti anul acesta impozit, nu vor mai exista peste 2 ani să trimită vreun ban la stat.

Ideea este simplă: chiar dacă toate aceste măsuri vor aduce iniţial probabil (şi spun "probabil" pentru că multe firme nu vor apuca să plătească noile taxe, vor intra parţial sau total în economia subterană sau vor da faliment) bani mai mulţi la stat, pe termen mediu şi lung veniturile vor fi mai mici, ceea ce va afecta evident şi capacitatea României de a-şi reveni mai repede după o asemenea criză.

Aşadar, nu m-ar deranja un concediu plătit, de vreo 3 ani pentru toţii membrii guvernului. Pentru că e mai bine fără ei, decât cu ei. Oare despre o grevă fiscală ce părere or avea? Păcat că nu suntem francezi. Încă.