Taxa auto – Între necesitate şi populism
CALCULEAZĂ AICI NOILE VALORI PENTRU TAXA AUTO TRIPLATĂ!
"Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor". aşa sună o parte din jurământul unui parlamentar. Dar care este rolul lui? Să apere interesele aleşilor săi. Toţi parlamentarii au rolul de a apăra interesele aleşilor lor. Dar aşa cum era normal, nu se pot lua doar decizii care să apere interesele tuturor cetăţenilor. Iar astfel de decizii sunt cele mai frecvente. De fiecare dată vor exista oameni care vor fi dezavantajaţi, dar important este ca majoritatea populaţiei să aibă de câştigat.
Este şi cazul taxei auto. Dezavantajează 200.000 de oameni cumpărători de maşini dar avantajează întreaga populaţie a României. Asta înseamna undeva la 22 de milioane de români, înclusiv pe cei care vor să-şi cumpere o maşină. De ce zic asta? Pentru că, deşi acum ne aflăm într-o criză, aceasta doar vine să consolideze argumentele de până acum folosite în sprijinirea unei astfel de taxe.
Taxa auto trebuie privită ca o măsură într-un context macroeconomic, cu influenţe la nivelul întregii economii, nu doar la nivelul simplului individ doritor de maşină. Taxa auto trebuie privită ca o măsură ce face parte dintr-un pachet de decizii luate cu scopul de a sprijini economia naţională. Luată separat, efectele ei sunt cel mai probabil nesemnificative, dar ca parte a unui pachet de măsuri bine gândite este una foarte necesară.
Industria auto de la noi din ţară nu se reduce doar la angajaţii uzinei . În plus faţă de aceştia avem angajaţii industriei de pe orizontală, furnizori, componente, accesorii, showroom-uri, service-uri şi chiar angajaţi de la departamente conexe precum cele de finanţare sau asigurări. O creştere a importurilor de maşini second hand în defavoarea maşinilor noi ar avea un impact multiplu.
Pe de o parte, în cazul unei maşini second hand, banii cheltuiţi ar ieşi în totalitate din , contribuind la deficitul de balanţă comercială şi în cazul unui flux important chiar la deprecierea mondei naţionale. Atunci când vorbim de o maşină nouă cumpărată din România cu aceeaşi sumă de bani, o parte din ea rămâne în la industria pe orizontală. Iar în cazul Dacia doar profitul obţinut de constructor mai apucă să ia drumul străinătăţii, pentru că cea mai mare parte din bani rămâne în România, la angajaţii uzinei, ai fabricilor de componente şi în profitul firmelor partenere cu un capital românesc.
Pe de altă parte …