Mai are rost să se lupte maşinile americane cu cele germane şi japoneze?

A fost odată ca niciodată o perioadă când Detroit-ul era o adevărată Mecca a lumii auto. Vremurile acelea au cam apus, iar criza economică le-a dat o grea lovitură celor trei mari grei americani: GM şi Chrysler au trecut prin faliment (Chrysler e acum în proprietatea celor de la Fiat), iar Ford a reuşit să supravieţuiască datorită ajutoarelor guvernamentale date pe sub mână…

Şi totuşi, brandurile americane rezistă, în ciuda greutăţilor şi a concurenţei acerbe. Principalul motiv, însă, e unul subiectiv: mândria americanilor. Exact, aproape 50% dintre americani cumpără maşini produse în America, de preferat de către o companie americană, din mândrie naţională. O fi bine, o fi rău?

E bine pentru companiile americane, pentru că rămân ”in the game” şi continuă să facă bani. Dar nu e prea bine pentru ele dacă ne gândim la viitor. Într-un mediu cu o concurenţă atât de puternică şi în care imaginea e din ce în ce mai importantă, nu îţi mai permiţi să rămâi în urmă.

Din păcate, la Detroit 2014 cam asta am văzut. Dar să le iau per rând.

Grupul General Motors

Anul 2013 a marcat o mişcare istorică pentru GM: este pentru prima dată când la frâiele concernului american se află o femeie, pe numele ei Mary Barra. Care deja a început să facă ordine în politica internaţională a companiei – vezi decizia de a retrage Chevrolet de pe piaţa europeană.

Şi care va trebui să analizeze performanţele tuturor brandurilor şi produselor (urăsc acest termen când vorbim de maşini…) de sub umbrela GM. În primul rând, marca de lux Cadillac. Este adevărat, parcă în ultimii ani acest brand premium american a reuşit să revină în liga greilor, cu modele care se ridică la înălţimea celor propuse de triada germană Audi – BMW – Mercedes-Benz.

Însă la Detroit 2014 prestaţia Cadillac a fost de-a dreptul palidă. Marea noutate a fost versiunea coupe a lui Cadillac ATS, care are ceva şanse să le pună beţe în roate unor BMW Seria 4 şi Audi A5, dar nicidecum să le strice jocurile.

Cum ar zice americanul: ”big deal”. Asta e marea noutate Caddy la Detroit 2014?

Mai grav, însă, este că la salonul american acest ATS Coupe a fost pur şi simplu umbrit de noul şi apetisantul Lexus RC, în timp ce Mercedes-Benz a ales taman Detroit 2014 pentru a-şi lansa noua generaţie C-Class.

Pur şi simplu, Cadillac nu mai e ce a fost acum nişte decenii şi e nevoie de o schimbare curajoasă de atitudine pentru a contracara puternica imagine a greilor premium teutoni, dar şi invazia necontenită a rivalilor japonezi. Altfel, se poate îndrepta spre R.I.P. foarte rapid.

Cei de la Chevrolet şi-au prezentat la Detroit 2014 arma letală Corvette Z06, varianta de top a noii generaţii Corvette. Aspect de Transformers, motor cu o cilindree de 6,2 litri (contra-curentului downsizing…), supraalimentat cu un compresor mecanic şi care dezvoltă peste 630 CP şi un interior care continuă ”tradiţia” feelingului de maşină prea normală.

Probabil fanii Transformers văd în BMW M4 sau Porsche 911 Targa nişte Decepticoni-terorişti. Dar nici Corvette Z06 nu e vreun Superman…  

Pachetul tehnic promite performanţe excelente şi o manevrabilitate de excepţie (nu toate comunicatele de presă spun aceleaşi lucruri?!), iar renumele Corvette rămâne puternic. Dar… la fel de puternic precum indicativul M3? Sau, mai nou, M4? E adevărat, vorbim de un handicap de vreo 200 CP şi probabil de până într-o secundă la demarajul 0-100 km/h.

Dar, per ansamblu, chiar sunt BMW-urile M3 şi M4 dezavantajate în faţa vedetei Corvette Z06? Să nu uităm că, de multă vreme, Corvette nici nu mai e luat în considerare de publicul amator de Ferrari sau Lamborghini, în timp ce tinerii americani cu suficienţi bani merg mai degrabă pe mâna unui Nissan GT-R mai eficient şi mai high-tech ori a unui Porsche 911 care îşi păstrează caracterul inedit în peisajul sportivelor.

Ah, apropo de Porsche: cum-necum, nemţii reuşesc să se reinventeze, iar noua versiune Porsche 911 Targa vine cu un sistem de decapotare atât de cool încât aproape că uiţi de premiera sportivă din standul Chevrolet. Doamna Mary Barra, oare Corvette-ul nu ar trebui regândit şi repoziţionat?

Şi, ca să terminăm cu General Motors, la Detroit 2014 a mai fost prezentat în premieră pick-up-ul mid-size GMC Canyon, o reinterpretare a proaspătului Chevrolet Colorado, care, însă, îi face face faţă cu greu noului Ford F-150 – despre care vorbim în continuare.

Concernul Ford

Aşadar, Ford a avut cu ce să se laude la Detroit 2014: două premiere interesante pentru mapamond, dar de importanţă vitală pentru piaţa americană. Deoarece Ford a lansat noua generaţie Mustang, cel mai cunoscut muscle-car american, alături de noua generaţie a pick-up-ului Ford F150, una dintre cele mai vândute maşini din istoria Americii.

Pick-up-ul F150 este, să recunoaştem, un pas extrem de mare înainte pentru americanul amator de astfel de maşini, atât prin construcţie (utilizarea aluminiului pentru caroserie), cât şi prin pleiada de sisteme electronice înglobate. Fără discuţie, F150 e un adevărat lider în segmentul său şi reprezintă fără probleme filosofia SUA.

Asta da maşină americană adevărată, chiar nu-mi vine să fac vreo poantă cu rednecks

O filosofie exprimată suficient de bine şi de noul Ford Mustang. Un nume iconic, la fel ca şi Corvette, dar care a evoluat cam subtil faţă de aşteptări. E adevărat, la nivel tehnic e de-a dreptul revoluţionar faţă de predecesori, dar renumele puternic era de aşteptat să fie completat şi de o imagine cu un individualism mai puternic – doar serbează o jumătate de secol de existenţă a numelui Mustang.

Aş fi vrut să văd un Mustang în stilul celui de acum 50 de ani

Aşa încât noul Mustang rămâne o noutate marcantă doar pentru fanii înflăcăraţi ai modelului, în rest concurenţa oferind suficiente alternative care pun accentul pe eficienţă. Fie că vorbim de VW Golf R, de noul Subaru WRX STi ori, de ce nu, de Mercedes-Benz GLA 45 AMG. Sau, în registrul high-performance, de Lexus RC F ori de BMW M4.

Grupul Chrysler

Devenit aproape complet controlat de italienii de la Fiat, grupul Chrysler se mişcă mai greu, dar se mişcă. Iar la Detroit 2014 au reuşit să vină cu o noutate: noul Chrysler 200. Care, însă, e un fel de Dodge Dart, care, la rândul său, e un fel de versiune sedan a compactei europene Alfa Romeo Giulietta…

Are ceva interesnt, dar nu suficient. Oare o siglă Lancia va face douăsutele american mai atractiv?

Chrysler 200 va avea preţuri atractive, la nivel de berline compacte, însă încearcă să-i sensibilizeze pe clienţii de berline medii. E o reţetă cunoscută, ”more car for the money”, numai că ”more” nu se mai referă în zilele noastre doar la surplusul de spaţiu.

Un bun exemplu îl dă Hyundai, prin noua generaţie Genesis, care e mai mult ca oricând o alternativă interesantă la BMW Seria 5, de exemplu. Iar VW Passat a câştigat în foarte scurt timp o reputaţie extrem de puternică şi pe piaţa nord-americană.

Aşa încât prestaţia celor de la Chrysler e destul de palidă, mai ales că nici Jeep nu a avut vreo noutate marcantă, iar Viper, rivalul lui Corvette, a fost prezent doar într-o versiune cu o… vopsea specială.

CONCLUZIE

În concluzie, americanii au fost palizi (ca să nu spun ”feţe palide”) pe teren propriu la această ediţie Detroit 2014. Singura noutate care, într-adevăr, le face cinste este noul Ford F150, o maşină foarte evoluată, chiar şi faţă de concurenţa japoneză.

F150 mă face să mă gândesc la un lucru: oare nu ar fi mai ok pentru americani dacă s-ar concentra doar pe construcţia de pick-up-uri? Mai bine specialist reputat într-un domeniu decât doar figurant în multe segmente…

Însă Detroit 2014 mai înseamnă o palmă pentru americani: constructorii din SUA nu au avut absolut nici un concept-car expus. În condiţiile în care Toyota ”a furat show-ul” (traducere neinspirată a lui ”steal the show”…) prin excelentul FT-1, iar Audi şi Volvo au ales Detroit-ul pentru două concepte de crossovere (Allroad Shooting Brake, respectiv XC Coupe) care prefigurează imaginea noilor modele, e inadmisibilă prestaţia americanilor.

Pentru că lipsa conceptelor americane nu e altceva decât imaginea dezolantă a lipsei perspectivei constructorilor americani. Simplist vorbind, conceptele ne arată planurile de viitor, iar americanii, chiar la ei acasă, au demonstrat că planurile lor de viitor sunt cam praf.

De aceea spun: americanii nu mai contează în industria auto. Poate că speculaţiile de imagine şi de pe burse dau impresia că industria auto din SUA nu are probleme, dar, sincer, mie mi se pare că lucrurile stau altfel. Pur şi simplu, imensa piaţă auto americană e într-o schimbare atât de dramatică şi de rapidă, încât cei trei mari grei americani nu se pot adapta suficient de rapid.

Nu m-ar mira ca în 10-15 ani să vorbim despre mărcile americane la trecut. Pentru că acolo le este locul, după cum arată lucrurile în prezent şi la cum se prezintă planurile de viitor. Mi-aş dori să greşesc, de dragul diversităţii auto.