Joe Oros, românul care a creat celebrul Mustang

Tatăl Mustang-ului se numeşte Iosif Oros, sau Joe americanizat pentru prieteni. Am să scutesc quadraţii şi am să vă rog să daţi un ”goagăl” (vorba unui clasic în viaţă) şi să citiţi despre el. Am să încerc să scriu doar ceea ce nu se găseste prea uşor.

„We were told to design a car that the ladies would love, that the men would love just as much, and that’s exactly what we did.” (Joe Oros)

Da, stăteam în faţa acestui domn şi încercam să realizez că el este ĂLA. Ăla cu Mustang-ul. Sincer, auzisem că Mustang-ul este”mâna” unui conaţional, dar, la fel de sincer, în mintea mea era la capitolul bancuri, undeva echivalent cu laserul românesc care topise o divizie de tancuri ruseşti în ’68…

Stăteam în faţa acestui domn cu păr alb dat spre spate, un domn undeva la 60 de ani (în realitate am rămas interzis când am realizat că avea peste 80) şi ascultam o poveste adevărată, care explica indirect cum gena românească este brânză bună în burduf de câine…

Iosif Oros provine dintr-o familie de români din Bucovina subcarpatică, acum în Ucraina

Evident, discuţia s-a învârtit la început în jurul Mustang-ului. Sau mai ales cum s-a ajuns la el. Cum atmosfera societăţii americane eminamente pozitivă a anilor ‘60 cerea ceva exuberant. Deşi pare greu de conceput, răspunsul a fost câştigat net de est europeni.

Dacă o „tuşă” importantă la Corvette a fost rusul Bora Duntov, Mustang-ul este 100% ”vină” românească. Mustang-ul este Joe, sau mai precis Iosif, sau Oros, un nume maghiarizat care s-ar traduce in teorie cu „Rusul”. În practică (domnul Oros a fost foarte clar), provine dintr-o familie de români din Bucovina. O zonă din  Bucovina subcarpatică (acum în Ucraina), unde s-a nascut şi un străbunic al subsemnatului (poate om fi chiar rude?). Desi doar părinţii s-au născut acolo, domnul Oros se exprima într-o limbă română care măcar sufleteşte l-ar face invidios şi pe C. V. Tudor…

MUSTANG, sau calul alb în galop, simbolul libertăţii şi al nemărginitelor preerii nord-americane! Mai în profunzime, mustangul este un cal sălbatic, provenind din caii domestici aduşi de spanioli în America de Nord, dar scăpaţi în sălbăticie din varii motive . Mesajul este, deci, al unui cal domestic care şi-a câştigat libertatea, aşa cum sunt şi caii din pădurea Letea (păstrând proporţiile, desigur). Cel puţin ăsta ar fi mesajul comercial. Însă realitatea este alta.

Aşa cum căluţul negru al lui Ferrari n-are legatură cu automobilele, ci provine din aviaţie, la fel e şi cu mustangul alb. Pariez că n-aveţi idee că Ferrari şi Porsche au pe blazon acelaşi căluţ, din nou fără legătură cu automobilele.

Pe scurt,  în 1917, undeva pe cerul Udine-lui, un maggiore broscăresc a reuşit să doboare un Fritz. Până aici, nimic deosebit. Doar ca italianu’ în timpul liber era şi puţin conte, iar Fritz ceva de „Von”.  De acolo a început totul. Macaronarul şi-a respectat adversarul la comun cu propriul blazon. În lumea lor, preţuirea supremă era preluarea mascotei. E ceva cu spiritul răposatului care continuă să zboare, greu de înţeles în 2013. Gestul este cu atât mai valoros cu cât este cunoscut că poartă ghinion.

Francesco Baracca şi-a pus pe avion, în semn de respect, blazonul rivalului neamţ pe care l-a doborât

Ok, veţi spune, şi care-i legătura cu Ferrari şi Porsche? Well, neamţul avea pe avion simbolul oraşului Stuttgart, adică un căluţ negru cabrat… Şi uite aşa, pe lângă cocardele tricolore, avionul italianului, un Nieuport 11 poreclit ”Bebe”, s-a mai pricopsit si cu o emblemă neagră (care da, a purtat ghinion).

Ştiu, în România secolului XXI pare ilogic, însă bărbaţii băieţi de băieţi aveau cu totul alte reguli… Vă invit să căutaţi adevărata poveste a căluţului cabrat şi a bărbaţilor adevăraţi. Ăia care aveau tupeul să zboare cu două mitraliere montate pe o etajeră din şindrilă… Dar, mai ales, cum Enzo a considerat un simbol al aeronauticii militare italiene chiar „good enough” pentru propria companie.

Revenind la Mustang şi la al său căluţ alb, ca să clarific am întrebat direct care era legătura cu P51. Domnul Oros, cu un zâmbet a la Ralph Vallone, mi-a spus doar atât: ”Desigur, Ed a fost partenerul meu de golf”, după care aparent s-a întristat şi a murmurat „Dumnezeu să-l ierte”.

Avionul de vânătoare Mustang (sau P51) a fost construit în 1942 de către Edgar Schmued

În traducere, o companie ce se numea North American Aviation a început să construiască în 1942 un avion de vânătoare care urma să devină celebru. Denumirea militară a fost P51, însă nickname-ul a fost Mustang. Mustang-ul a distrus practic Luftwaffe, contribuind major la câştigarea războiului.

Paradoxal, killer-ul de nazişti a fost proiectat de un… neamţ. Neamţul lui P51 s-a născut în Rhineland şi s-a numit Edgar Schmued (sau Ed pentru prieteni). Imediat l-am intrebat pe domnul Oros dacă ştie de prezenţa Mustang-urilor pe cerul României şi mi-a confirmat. Chiar am plusat (cu multa mândrie) şi am afirmat că, în confruntările directe cu cea mai puternică aviaţie din lume, piloţii români cu ale lor „G”-uri (relativ inferioare) au iesit în general în avantaj.

Replica a fost pe cât de neaşteptată, pe atât de elegantă ca şi refuz de a continua subiectul: „sunt convins că Vraciu ar fi foarte interesat de amănunte” (Alexandru Vraciu a fost un mare as al aviaţiei de vânătoare US Navy, din WW2, încă în viaţă n.m.). Am înţeles că atinsesem o coardă sensibilă şi am preferat să schimb subiectul. Sincer, mi-ar fi plăcut să aflu mult mai mult despre relaţia personală dintre Joe şi Ed şi poate chiar cu Al Vraciu.

Numele Ford Mustang e un tribut adus avionului de vânătoare, deşi comercial este căutată noţiunea calului alb, simbol al libertăţii câştigate

Măcar discuţia a fost clară. Numele automobilului reprezintă un tribut adus avionului de vânătoare, deşi comercial este căutată noţiunea calului alb, simbol al libertăţii câştigate.

Încercând o paralelă, îmi amintesc că am văzut acum câţiva ani un roadster construit de nişte studenţi de prin părţile Moldovei de dincoace de Prut. Era o apariţie în stil Catherham chiar foarte promiţătoare, cu multe elemente inovative, într-un sector de piaţă în care noutăţile sunt incrementale (asta daca sunt noutăţi). N-am urmărit ce s-a mai întâmplat cu proiectul respectiv, dar mi-ar fi plăcut să văd o capotă galbenă şi un “80” sau un “White-344”.

Sigur, fiecare cu istoria lui şi nu-i nimic rău în asta. Diferenţa constă în faptul că unii o învaţă, iar alţii nu. Deci, dacă vreţi să “învăţaţi” despre motoarele Made in Romania, „pe benzină” de 87, care scoteau peste 1.000 de cai (yep, 3 zerouri), va trebui să descoperiţi semnificaţia acestui 344 alb. O reacţie firească ar fi să ţineti batistele pe aproape…

Voi încheia cu o legendă urbană legată de trecerea în nefiinţă a lui Iosif Oros. Vara trecută, la venerabila vârstă de 96 de ani, tatăl Mustang-ului s-a întors din ultimul voiaj în jurul soarelui şi a plecat în călătoria celestă a Marelui Hotar. În aceeaşi zi, pe un drum  din California, un TIR a trecut la propriu peste un Mustang care nu acordase prioritate.

La venerabila vârstă de 96 de ani, tatăl Mustang-ului s-a întors din ultimul voiaj în jurul soarelui şi a plecat în călătoria celestă a Marelui Hotar

La sosirea paramedicilor, şoferul Mustangului era deja scos din epavă şi întins pe iarbă. Soferul camionului s-ar fi jurat că, de nicăieri, a apărut un domn cu păr alb dat pe spate care l-ar fi salvat pe cel imprudent. Şi, până să se frece la ochi şoferul camionului, sau cât a sunat la salvare, domnul respectiv ar fi dispărut tot aşa cum apăruse.

Legenda urbană mai spune că la faţa locului erau vizibile şi multe urme de copite de cai, „fireşte”, nepotcoviţi… Se prea poate să fie o poveste de presă (sau marea mamă a coincidenţei), însă e superbă, recunosc.

Căluţul alb are şi o continuare. Dacă Mustang-ul reprezintă un vârf al talentului şi inspiraţiei lui Oros, cariera sa de fundamentalist s-a dezvoltat în Europa sfârşitului anilor ’60.

Dar despre acest subiect puteţi citi în a doua parte a acestui editorial: De ce e Iosif Oros tatăl maşinilor sport de masă în Europa

(editorial publicat în revista ProMotor numărul 99, din martie 2013)