Iată cum este să „testezi”, ca eco-pasager, autobuzul electric în Bucureşti

Dacă prima poantă care vă vine în minte despre autobuzul electric al cehilor este ”păi e doar un troleibuz fără fire”, aveţi parţial dreptate. Atâta doar că acest autobuz SOR EBN 10.5 nu e o glumă, ci e o propunere extrem de serioasă, pe care autorităţile ar trebui să o ia în calcul fără discuţie.

”… şi deodată, pe nesimţite şi neauzite, autobuzul ăsta ciudat a apărut în staţie, maică, fără zgomot!”

În primul rând, nu poluează. Deloc. Credeţi că e o chestie neglijabilă? Dimpotrivă, e cel mai important lucru care ar trebui să conteze. E suficient să vă gândiţi că, după ce aţi coborât în staţie, iar autobuzul a demarat spre următoarea, nu mai sunteţi învăluit în miros de motorină arsă sau chiar într-un nor de fum negru, ale cărui particule vă atacă plămânii mai ceva decât un pachet de ţigări pe zi. Mă rog, e nevoie de un anumit nivel de civilizaţie pentru a înţelege, cu adevărat, care sunt efectele poluării motoarelor diesel în mediul urban…

Apoi, intervine surpriza… lipsei zgomotului. Dacă eşti cu nasul în facebook pe smartphone sau stai de poveşti cu cineva, nu auzi când ajunge autobuzul în staţie, ci brusc te trezeşti cu namila lângă tine. Aşa încât mă văd nevoit să-i atenţionez pe pietonii aiuriţi: nu vă bazaţi pe auz, ci mai bine căscaţi ochii cât cepele dacă vreţi să treceţi prin loc nepermis.

În teorie, e spaţiu pentru 93 de pasageri. În practica dâmboviţeană de ”sardine”, încap peste o sută fără griji…

Înăuntru, acest autobuz electric este cât se poate de normal, deşi fetele probabil ar considera că e oarecum mai şic decât autobuzele obişnuite de pe linia lui 104. Spaţiul mi se pare suficient, deşi scaunele duble parcă te fac să fii mai intim decât ai vrea cu vecinul. Mi-e milă de tapiţeria moale la cât de nesimţiţi ştiu că sunt mulţi dintre compatrioţii colegi de autobuz. Dar nu asta e definitoriu pentru un autobuz electric.

Hai să ne amintim, mai degrabă, cam care sunt efectele când troleibuzul pleacă de pe loc: dacă şoferul are talpa mai grea, inerţia e cam mare şi ai face mai bine să te ţii bine de bară, dacă stai în picioare. Iar ţiuitul motorului electric e suficient de pregnant ca să-ţi faci o idee despre cât de tare merge troleibuzul.

Ei bine, cu autobuzul ăsta electric lucrurile stau ceva mai diferit. În primul rând, care ţiuit? Se aude foarte vag, mai degrabă auzi conversaţiile tuturor din autobuz sau chiar şi motoarele celorlalte maşini din trafic. Iar când stă la semafor, nu dârdâie, nu zdrăngăne, nu toarce enervant motorul (doar e electric!), nu intră gazele de eşapament înăuntru, etc.

”Litrometrul” îl face pe şofer să adopte un stil de condus mai cuminte, mai economic. Oricum, autonomia este aproape incredibilă, iar costurile de exploatare mult, mult mai mici decât ale unui autobuz obişnuit

La acceleraţii, staţi liniştiţi: chiar dacă v-ar putea da pe spate cu demaraje mai serioase, şoferul are interesul, totuşi, să nu consume prea mult. Iar indicatorul descărcării bateriei este foarte mare şi îl obişnuieşte să apese uşor pedala de acceleraţie. Experienţa mea cu acest autobuz electric mi-a demonstrat că, faţă de un autobuz normal, cel electric merge foarte lin.

Mai multe impresii şi informaţii despre autonomie şi costuri citiţi pe Ecoprofit.ro