Exemplu să cumpărăm maşini româneşti

La câtă critică încasează în presă preşedintele Traian Băsescu,
a ajuns de acum o încercare riscantă să te apuci să scrii ceva de
bine despre locatarul de la Cotroceni. Nu am pretenţia că ştiu sau
înţeleg foarte bine subtilităţile politice ale liderilor partidelor
băştinaşe pentru că de cele mai multe ori le lipseşte minimul de
fineţe al discursului unui „mogul” din piaţa de legume.

Şi nici cu Traian Băsescu nu mă ruşinez în parcul de distracţii
„Dâmboviţa”.

Apreciez însă un lucru la preşedinte când vine vorba despre
industria auto. Nu doar a înţeles cât de importantă este afacerea
asta pricăjită, care încă mai produce mărfuri de larg consum, dar
şi face ceva vizibil în acest sens.

Faptul că se afişează în public cu un Logan şi că acum îşi
cumpără un Duster arată şi dă încredere românilor într-un produs de
succes, unul dintre puţinele care ne mai fac imagine bună la
export. Desigur, şi-ar permite orice altceva, aşa cum fiica cea
mică se plimbă cu Range Rover Sport şi cu siguranţă nu i se pare
cea mai bună maşină pe care a condus-o, dar ştie că e treaba lui să
facă asta.

Cât timp românii continuă să cheltuiască pe maşini româneşti,
aproape un sfert de milion de familii din ţară ştiu că în casă vine
şi luna viitoare cel puţin un salariu de pe urma celor care
asamblează la uzină ori muncesc în fabricile de piese. La fel fac
şi francezii, ştiu asta cei care au ajuns măcar o dată acolo.
Străzile sunt pline de Peugeot, Renault şi Citroen care domină
vânzările.

Veţi spune că acum în Franţa şi Germania se vând deja foarte
bine Daciile, iar vesticii nu mai sunt chiar aşa naţionalişti.
Poate că i-a ajuns din urmă vorba aia cu cămaşa (a se citi economia
familiei), care îmi e mai aproape de piele ca haina (economia
ţării).

Daciile sunt bune de navetă şi de muncă la banii ăştia chiar şi
numai cât ţine garanţia. Numai noi ne ţinem rangul prea sus. Aud
prea mulţi care spun că la 7.000 de euro preferă un second hand de
marcă, bine dotat, chiar şi cu 200.000 de kilometri la bord.

Când cei 7.000 de euro sunt toţi banii pe care îi ai, un second
hand este o loterie în care şansele ca maşina să nu consume
servicii de mecanică, neacoperiţi de vreo garanţie, în primii doi
ani de folosinţă seamănă cu probabilitatea câştigului la 6/49. De
aceea nu îşi iau „Françoizii” şi „Gerharzii” second-hand direct din
faţa casei, fără taxă auto şi ni le lasă nouă bucuroşi.

Hai că nu mă ţine bunăvoinţa până la sfârşitul
editorialului.

Tocmai mi-am amintit de comanda de conserve zburătoare expirate
F16. Toate încasările de TVA şi impozite de pe urma Daciilor nu
cred că vor acoperi aventura financiară cu avioane de vânătoare la
raţe bătrâne.

Plus că de banii ăştia am fi terminat autostrada Braşov – Borş
sau peticeam găurile din toată ţara, de patru ori. Şi după aceea ne
predam sau ne declaram neutralitatea în caz de război. La câţi bani
cotizăm americanilor de la Bechtel, băncilor, hipermaketurilor sau
producătorilor de plastic şi fier cu valoarea adăugată foarte mare
din ţările NATO, vin sigur să îşi protejeze investiţiile. După mine
vin sigur austriecii.

Mai am de achitat rate nesimţit de mari vreo 39 de ani. Cam cât
pentru 20 de Duster-e.