De ce iubesc vesticii Dacia?

Francezilor nu le e ruşine cu Loganurile, MCV-urile, Sanderourile şi Dusterele lor. Dimpotrivă, an de an sunt tot mai mulţi care se declară fani ai mărcii Dacia şi se strâng cu ocazia evenimentului Grand Picnic Dacia – dacă anul trecut au venit circa 7.000, anul acesta se anunţă 10.000 de participanţi!

Dacă sunteţi cu Dacia din dotare prin Franţa pe 17 iunie, puteţi merge la Castelul de la Rambouillet, în partea de sud-vest a regiunii pariziene, pentru a vă bucura de ambianţa specifică unui picnic, de distracţii în aer liber precum şi de tururi ghidate ale castelului. Ziua se va încheia cu un concert pentru nostalgicii anilor ’80, iar participanţii vor socializa pe îndelete unii cu alţii.

Totuşi, de ce iubesc vesticii Dacia?

Povestea de iubire dintre francezi şi Dacia nu este decât un exemplu, căci peste tot în Europa există fan-cluburi Dacia cu mii de membri care se declară a fi fericiţi că au o Dacie în familie şi care se întrunesc anual pentru a se bucura de compania celor care gândesc ca ei. Puternic contrast cu ceea ce se întâmplă în România, unde pentru mulţi Dacia reprezintă încă lipsa fiabilităţii şi a minimului de confort al anilor ’70-’90, iar majoritatea celor care îşi iau maşini în respectiva zonă de preţ preferă maşinile la mâna a doua. Iată probabil şi răspunsul la întrebarea „la noi de ce nu?”

Mai e însă un lucru, care nu mai ţine doar de istoria plină de necazuri a românilor cu marca naţională. Românii au în continuare un complex de inferioritate când vine vorba de produsele create în România. Pot să fie ele apreciate de sute de mii de vestici – cum e cazul Dacia – ei tot spre mărcile străine se vor orienta, la aceiaşi bani. E şi de înţeles, având în vedere că pentru un român 8-10.000 de euro reprezintă o sumă foarte mare de bani, pentru care doreşte o maşină de statut, fie ea veche de 8 ani, pe când în Vest aceiaşi bani reprezintă salariul pe 5-7 luni, iar efortul financiar nu e la fel de mare.

Se pare că acest complex nu există în Vest. Acolo oamenii sunt dispuşi să cumpere Dacia pentru atuurile ei: spaţiu, dotări moderne, robusteţe, preţ mic, fără a mai pune accentul pe rafinamente de interior sau alte lucruri care dotează maşinile noi actuale. Din acest motiv, dar şi pentru că nu sunt la fel de obsedaţi cum sunt românii să aibă o maşină de statut, veţi vedea nenumăraţi francezi, germani şi elveţieni cu Dacii parcate în faţa unor vile de sute de mii de euro. Pentru ei, priorităţile sunt clare.

Publicul care cumpără Dacia în Vest vine din zona celor care au condus până acum maşini la mâna a doua vechi şi foarte vechi şi care acum îşi permit pentru prima oară să cumpere o maşină nouă. Spre deosebire de români, ei nu ezită, pentru că ştiu deja de ani buni care sunt neajunsurile unei maşini vechi, fie ea şi foarte dotată. Garanţia de 3 ani/100.000 km (7 ani în UK!) este şi ea un motiv în plus să abandoneze piaţa second-hand, la fel şi impozitele usturătoare aplicate maşinilor vechi şi poluante. În fine, sondajele din cinci ţări europene au desemnat marca românească drept cea mai fiabilă marcă auto de pe piaţă de către 30.000 de clienţi care au răspuns anchetei. Aceştia s-au declarat satisfăcuţi în proporţie de 92-98%!!

Evident, noutatea mărcii pe piaţa vestică este un element-cheie, laolaltă cu aşteptările mici ale fiecărui client Dacia. Faptul că maşina e robustă şi gândită să reziste pe drumurile noastre rupte, iar acolo întâlneşte doar asfalt de bună calitate, poluare mai puţină şi service-uri mai bune adaugă la lista de atuuri pe care Dacia le are în Vest dar le pierde la noi în ţară.

Aşadar, preţurile accesibile şi toate celelalte elemente deja amintite fac ca Dacia să fie iubită mult mai tare de către vestici decât de către români. Aceştia din urmă ştiu, din păcate, doar să se plângă că, treptat, producţia maşinii naţionale este mutată spre alte orizonturi, în timp ce în Franţa, de exemplu, Dacia e deja pe locul 7 în topul mărcilor, ba chiar pe locul 5 în topul vânzărilor de autoturisme. Dacă vom persista în a privi mereu negativ ce face marca Dacia – şi e adevărat că are multe de îmbunătăţit – vom pierde din vedere ceea ce vesticii au înţeles deja: e o marcă simplă, onestă, care merită iubită. Francezii pot. Noi de ce nu?

Ce credeţi, oare când vor reveni românii la sentimente mai bune faţă de Dacia?