Criza auto forţează mega-alianţele

Marile companii auto din Japonia se zbat într-un mediu financiar foarte nefavorabil, iar Toyota, Number One în acest moment, se teme să nu ajungă în postura General Motors. Nu cred că falimentul bate la uşa celor de la Toyota, dar adevărul este că firma niponă se confruntă cu cea mai gravă criză din istoria ei. În plus, secretomania specifică insularilor nu lasă să răzbată informaţii cât de cât concludente referitor la o eventuală alianţă.

Honda sau Mitsubishi stau mai prost decât Toyota, nefiind greu de sesizat că aceste două companii ar fi bucuroase să primească oferte pentru alianţe puternice. Mazda deocamdată ţine de Ford, dar finalul acestui parteneriat se apropie vertiginos, în timp ce viabilitatea Subaru şi Suzuki este analizată foarte atent de concernele industriale de care aparţin.

Nu demult, era avansată o ipoteză, considerată hazlie de mulţi analişti auto: un megaconcern al principalelor mărci japoneze… Acum, criza auto şi situaţia aproape disperată de pe piaţa japoneză fac această idee să capete substanţă. Aici mai intervine şi orgoliul specific asiaticilor: japonezii, deşi nu recunosc oficial, nu vor în ruptul capului să realizeze alianţe cu firmele chinezeşti (deşi au destule joint-venture-uri în China). Iar China ameninţă să devină Numărul Unu în domeniul constructorilor auto.

Coreenii nu stau nici ei pe roze, Hyundai şi KIA bazându-se, deocamdată, pe parteneriatul cu Daimler. Însă din ce în ce mai mult se simte apropierea de chinezi, care sunt cea mai la îndemână soluţie pentru a traversa criza mult mai uşor, dar şi pentru infuzia de capital. Cel mai bun exemplu este SsangYong, salvată, momentan, de SAIC, marele concern chinez.

Chinezii par de neoprit în demersul lor de a cuceri pieţele auto mondiale. Cu o politică relativ progresistă, industria auto din China pare, din afară, mult mai puţin afectată de criză – deşi adevărul este că şi la ei criza economică se simte puternic. Totuşi, aproape în orice zvon vehiculat despre o posibilă preluare sau alianţă, chinezii sunt de nelipsit. Parteneriatele cu aceştia sunt, într-o primă fază, foarte tentante pentru multe companii, americane şi europene.

Dar există şi o mare reticenţă, privind fenomenul de "cal troian" – chinezii se pare că sunt interesaţi nu de a investi mai departe în branduri cunoscute, ci de a folosi infrastructura acestora pentru a introduce propriile branduri pe pieţele externe. Ceea ce, din punctul meu de vedere, ca european, e sortit eşecului: de exemplu, cum ar fi ca dealerii Ford să vândă Geely sau dealerii GM să ofere maşini Cherry? Însă din punctul de vedere al chinezilor s-ar putea să însemne chiar succesul…

Tot din Asia vin şi alte orgolii, de data asta ale indienilor. Tata se anunţă un pretendent serios în TOP 10 al constructorilor auto. Este adevărat, indienii nu pot ascunde faptul că au probleme cu banii, mai ales după achiziţionarea Land Rover şi Jaguar, dar planurile lor sunt la fel de importante ca şi ale chinezilor. Iar Tata Nano, maşina de 2.500 de dolari, este un exemplu destul de interesant pentru potenţialul indienilor.

Aşadar, cât de mult se va schimba harta auto mondială?

Pagini: 1 2 3 4