COD PORTOCALIU de nesimţire

Acum o săptămână, colegul Adrian Mihălţianu inflama spiritele, dar şi ridica mingea la fileu multora printr-un editorial intitulat ”COD ROŞU de prostie”. În care avea curajul să-şi exprime opiniile la adresa românilor unor conaţionali iresponsabili pe timp de iarnă.

Adrian, trebuie să-ţi spun că nu sunt de acord cu tine: românii nu sunt proşti. Nicidecum. Românii Unii şoferi români au devenit (prea) şmecheri. Încerc să nu generalizez, dar adevărul este că exemplele negative proliferează fără nicio stavilă.

Oare câte dintre maşinile astea nu au pneuri de iarnă adecvate?

În primul rând, cei mai periculoşti sunt tâmpiţii care ies pe zăpadă sau polei cu pneuri de vară. Că, vai de ei, nu au bani să-şi ia pneuri de iarnă. În concepţia lor handicapată, asta este o justificare pentru a-i pune în pericol pe ceilalţi, nu doar pe ei înşişi. Sfat pentru aceşti cretinoizi: nu ai bani, nu-ţi iei, nu foloseşti. Punct.

În al doilea rând, mă frapează nătărăii pentru care ”iarna e ca vara”. Manevre bruşte în trafic, viteză şi frânări de urgenţă, depăşire pe şina de tramvai, băgatul în faţă la semafor, forţarea intrării în coloană, depăşirea la mustaţă cu tupeu. Nu sunt lucruri noi, cel puţin în traficul bucureştean.

Iarna e anotimpul în care poţi parca pe o bandă-ntreagă. Că doar mai e loc şi pe şina de tramvai

Dar iarna, când carosabilul este alunecos şi distanţele de frânare cresc simţitor, iar pericolul de derapaj e la tot pasul, cât de imbecili puteţi fi cei care aplicaţi regula ”tupeului de borfaş”?! Vă credeţi şmecheri, ştiu, dar nu sunteţi altceva decât nişte frustraţi amărâţi care riscă tot timpul să le provoace probleme celor nevinovaţi.

Sau vinovaţi, te pomeneşti, că sunt ”mocofani”, că în vocabularul tupeistului cu nesimţire de bolovan nu există ”conducere preventivă” sau ”atenţie sporită în condiţii de iarnă”. Nu, există doar falsa impresie că orice gest de imprudenţă e echivalent cu puncte bonus la imaginea de babuin superior. Păi cum să nu-mi vină să-mi dotez maşina cu nişte buzdugane medievale, să le bag minţile-n cap acestor nenorociţi?

”Şi ce dacă nu poate trece maşina de gunoi, să se descurce. Primăria e de vină, că nu mi-a curăţat locul de parcare, de aia am maşina cu fundu-n drum”

În al treilea rând, i-aş băga la o cură de biciuire pe cei nepăsători la situaţia dintr-un anumit moment. Vorbesc despre voi, ăia care vă aruncaţi imediat pe claxoane la semafoare sau dacă în intersecţie apare un mic blocaj, că deh, drumul e mai îngust din cauza nămeţilor de pe margine şi meseriaşul grăbit pierde verdele, au-vai-văleu, ce nenorocire.

Voi ăia care vă uitaţi superior şi îi înjuraţi pe cei împotmoliţi sau cu vizibile probleme la maşina imobilizată în trafic. Dar nu aţi mişca un deget să îi ajutaţi. Voi, dobitocilor, care aveţi pretenţia nejustificată ca autorităţile să cureţe lună exact şoseua sau străduţele pe unde aveţi voi treabă, mai mult sau mai puţin justificat. Că doar plătiţi taxe şi impozite şi asta vă garantează automat dreptul inalienabil la deplasarea cu biroul personal indiferent de condiţii.

Uite, fraierul, cum dă la lopată! În loc să stea ca şmecherul să înjure autorităţile…

Mai sunt? Mai sunteţi nesimţiţi pe care nu i-am adus în discuţie? Nu doar pe patru roţi, ci şi pe două picioare (cred că iarna asta am văzut cei mai mulţi pietoni incredibil de ”temerari” în a trece pe roşu sau hai-hui prin faţa maşinilor). Da, normal că mai sunt destui pentru care nesimţirea a ajuns o caracteristică normală.

Încă mă mai gândesc dacă sunt nesimţiţi sau pur şi simplu proşti catârii care pleacă la drum când se anunţă cod roşu. Sau ăia care înjură autorităţile că pe viscol inuman nu bagă pluguruile să le deschidă lor calea, aşa că riscă în cel mai grotesc mod cu putinţă, ca apoi să înjure echipele de salvare că nu ajung în timp util la ei sau că nu primesc sandwich-uri şi apă în timp ce-şi plând de milă ca fraierii.

Ei, că acum n-o să avem pretenţia de la domnii ăştia să-şi ia maşinile de aici. Lasă că se strecoară ceilalţi

Stimaţi tovarăşi şi preteni, nesimţirea românului unor conaţionali a ajuns aproape de limita absurdului. Şi o parte din resursele dedicate intervenţiilor se consumă pe această nesimţire. Chiar merită să fiţi nesimţiţi ăştia care sunteţi? Chiar credeţi că aveţi de câştigat ceva important în viaţă aplicând principiul nesimţirii? Chiar nu există leac împotriva nesimţirii voastre?

Din păcate e un cerc vicios şi un cadru mai larg în care nesimţirea proliferează. Avem destui lideri nesimţiţi, care dau exemplu. Apoi avem destule legi nesimţite, care lasă portiţe de scăpare. Evident, nesimţitul care scapă e un exemplu de urmat pentru altul căruia îi este mai simplu să devină nesimţit decât să rămână cu bun simţ. Şi să nu uit de o parte a mass-media, care, cu nesimţire grandomană, îi victimizează de multe ori chiar pe nesimţiţi!

Pe câţi nu i-aţi auzit ”la mine pe străduţă de ce nu au curăţat?”. Pe câte străduţe din Bucureşti credeţi că are loc ditamai utilajul de maşinile parcate pe margini?

Îmi amintesc de ce spunea Dan Puric odată: ”nesimţitului trebuie să-i spui că e nesimţit” (sau poate că era vorba de ticălos?!… nu-mi mai amintesc). Ceea ce e o metaforă pentru oprobiul public. Da, oprobiul public devenit din ce în ce mai slab în societatea modernă românească.

O societate în care nesimţirea a devenit, pe nesimţite, normalitate. Şi în care nesimţirea, atât instituţionalizată, cât şi a contribuabilului obişnuit, a depăşit limita codului galben. Eu văd că a ajuns la nivelul de cod portocaliu. Şi tinde spre roşu.

Ce, mă, moare cineva că am parcat şi noi aici? Uite cât loc e pe şinele de tramvai…

Ce facem? Blocăm ţara din cauza troienelor de nesimţire? Nu vreau asta. Vreau să vă instig la combaterea nesimţirii. Eu, tu, noi, toţi ăştia care încă mai înţelegem avantajele bunului-simţ. Hai să nu mai aşteptăm ca proştii ca autorităţile să ia măsuri, ci să o facem fiecare. Responsabilitate personală se cheamă chestia asta.

Nu spun acum să luaţi bâtele şi pistoalele cu bile în calcul… Dar admonestarea verbală inteligentă cred că are şanse să le bage minţile în cap conaţionalilor nesimţiţi. Pentru că nu sunt aşa de mulţi. Nicidecum.

Ăştia umblă să dea amenzi celor care nu şi-au curăţat trotuarele. Dar nu se ating de ăia care încurcă circulaţia

Tot oamenii cu bun simţ sunt mai mulţi. Doar că trebuie să renunţe la pasivitate şi să-şi găsească acel curaj care e o forţă de sens contrar şi mai puternică decât tupeul nesimţiţilor. Hai că se poate, toată lumea la ”lopeţi”, până nu rămânem îngropaţi de vii.