Care e legătura dintre Volkswagen şi România? 80 de miliarde de euro

În 2010, cei de la Volkswagen anunţau un plan ambiţios de investiţii pe următorii cinci ani, de 50 de miliarde de euro. Frustrare mare în rândul celorlalte companii auto, care se vedeau afectate foarte serios de criza auto. Grupul VW, însă, mergea înainte.

În 2011, germanii de la Volkswagen anunţau un alt plan ambiţios de investiţii pentru următorii cinci ani: 62 de miliarde de euro. Şi mai descurajant pentru concurenţă.

Iar acum, în 2013, grupul VAG anunţă că în următorul cincinal (adică până în 2018) şi-a propus să investească 84,2 miliarde de euro. Ok, probabil deja concurenţa ar trebui să intre în fibrilaţii şi să se gândească serios dacă mai are sens să rămână în cursă.

Pentru că tare mi-e că, prin 2015, nemţii companiei care se numeşte ”maşina poporului” vor anunţa 100 de miliarde de euro investiţii. O sumă care, iată, este valabilă şi pentru România. Dar în sens invers.

Adică noi am ajuns, după mai bine de 20 de ani de democraţie originală capitalisto-distructivă, să ne ”lăudăm” cu o datorie externă totală de aproape 100 de miliarde de euro. Dacă mâine am vrea să scăpăm de această datorie monumentală, fiecare din cei 22 de milioane de români ar trebui să plătească vreo 4.500 de euro. Cum sună?

Evident, sună grav. Ba chiar foarte grav. Este un dezechilibru care ar trebui să ne facă să ne gândim serios la falimentul care aşteaptă ţara asta. Credeţi că dacă au venit chinezii şi ne-au promis un împrumut de 10 miliarde de euro se rezolvă ceva? Sunt bani care vor trebui plătiţi, cu dobândă, de generaţiile următoare.

Cum s-a ajuns aici? Politicienii, bată-i vina! Da, şi ei, şi grupurile de interese care au privatizat devalizat aproape tot ce producea şi au căpuşat bugetul ţărişoarei în stil mafiot-vampir. Şi lucrurile nu s-au terminat, pentru că mai e mult de furat în ţara asta.

Dar mai e un vinovat în treaba asta. Poporul. ”Cine, noi?!” s-ar putea să vă întrebaţi muţi nedumeriţi, ba chiar revoltaţi. Nu, poporul republicii Congo… Evident că noi!

Uită-te la maşina din parcare. E foarte posibil să fie o maşină produsă de grupul VAG, deoarece, după Dacia, maşinile Volkswagen şi Skoda sunt cele mai bine vândute maşini noi pe piaţa noastră. Dar şi în domeniul second hand tot VW e lider, că doar românul e mare fan al maşinilor poporului nemţeşti.

Şi cum s-au luat aceste maşini? Aud? Leasing sau credit. Adică îndatorare. Vorba lui nenea Isărescu, de la BNR: ”când s-a luat un credit, s-a creat un debit”. Să nu uităm că, până în 2008, maşinile noi se vindeau cu sutele de mii în România, deci vă închipuiţi dimensiunea creditelor şi a leasingului în milarde de euro. Acum, când vorbim de zeci de mii de maşini noi, dimensiunea a scăzut, dar se tot adaugă datoriei din trecut.

Şi uite aşa, guvernatorul BNR ne-o zice pe aia dreaptă: ”Din datoria de nouăzeci şi ceva de miliarde de euro, o parte de 20 de miliarde este publică. (…) Dar cele câteva milioane de maşini luate în leasing nu sunt credit şi în partea cealaltă nu sunt debit?”.

Păi şi atunci de ce să te mai mire când vezi sumele exorbitante pe care le investeşte Volkswagen? La Wolfsburg ar trebui să fie pancartele ”Aici sunt banii dumneavoastră”. Banii celor care s-au întins mai mult decât le e plapuma amăgiţi de bunăstarea capitalistă precum o molie care zboară îmbătată direct spre vâlvâtaia flăcării.

Morala: dacă ne plac atât de mult maşinile germane, poate ar trebui să şi gândim în stil teuton. Adică să nu ne facem că muncim, să nu ne furăm singuri căciula şi, în general, să ne deşteptăm odată, române! Altfel vom ajunge şi cu banii daţi, şi cu maşina luată – că nu ne mai putem plăti ratele la leasing sau la bancă.

Dar, mai ştii? Poate o să ajungem să fim cumpăraţi de grupul Volkswagen. Hai, puneţi mâna şi învăţaţi germana, să nu ne mai facem de râs când scriem ”Folsvagăn” sau ”Wolsvagen”.