Benzina vs. Motorină (I)

www.buhnici.ro – Informaţie gratis despre lucruri care costă

Domnul Otto ne-a învățat că mașinile trebuie să facă pâr-pâr pe bază de benzină. Și așa a fost multe zeci de ani, până când omul de rând a descoperit că îl costă mai puțin la pompă… motorina. Domnul Diesel îi zăpăcește de peste zece ani pe europeni, și de vreo 5-6 ani și pe români.

Francezii i-au învățat și pe nemți să facă motoare bune pe motorină și acum toate mărcile europene se laudă în consumuri și putere. Fabricile s-au reprofilat și produc azi în marea majoritate motoare diesel. Cele mai vândute SUV-uri au motoare de 3 litri motorină. Clasa medie 1,5 – 2 litri. Chiar și pentru cele mai mici există propulsoare de 1,4 sau 1,5 litri foarte eficiente.

Apar tot felul de concepte ecologice bazate pe motorină, însă, în final, toate ard gazul. Motorina a ajuns un fel de "fac totum" în lumea auto. Nu pentru că le-ar plăcea constructorilor aşa de tare, ci pentru că, în cele din urmă, clientul decide, iar clientul, adică tu, vrea un consum cât mai mic, adică să plăteşti cât mai puţin la pompă.

De fapt, construcţia motoarelor pe motorină nu este o inginerie tocmai la îndemâna oricui. Japonezii, spre exemplu, au pus motoare pe motorină pe maşinile exportate în Europa doar ca să facă faţă concurenţei. Însă, dacă întrebi un vânzător, va recunoaşte că marca japoneză pe care o vinde este mult mai pricepută la "benzinare”. Şi cam acelaşi este adevărul la majoritatea constructorilor.

Inovaţiile "diesel” au fost dezvoltate cu precădere în ultimii ani. Spre exemplu, motoarele 1,9 TDI de la VW generau numai 90 CP acum 12 ani. Azi ajung la 180 CP. BMW obţine 204 CP din 2 litri. Cu toate acestea, chiar şi cele mai performante motoare diesel necesită o minimă experienţă din partea şoferului, care trebuie să înveţe cum să îl pună la treabă corespunzător.

Plecarea de pe loc pune probleme mai ales începătorilor, care nu ştiu să controleze turaţia. Cuplul mare flatează mai ales orgoliul masculin, însă elanul se taie rapid, pe la 4.000 turaţii. Zgomotul rămâne mereu o problemă, deşi pe unii îi "gâdilă plăcut în ureche”.

La final, toate compromisurile fac banii plătiţi la pompă – mai puţin cu măcar 30% faţă de benzină. Din păcate, "avantajul client” se topeşte la prima revizie. Pui ulei mai mult şi mai scump, filtre mai bune şi mai scumpe, schimbi un injector mult mai scump, o baterie mai mare şi mai scumpă, un volant cu masă dublă mai… aţi ghicit… scump.

Cu toate acestea, costurile însumate rămân sub cele necesare întreţinerii unei maşini pe benzină, cu mai multe condiţii:

• aduni cel puţin 40.000 km rulaţi pe an (în România chiar peste 50.000 din cauza preţului la pompă al motorinei)
• faci naveta pe distanţe lungi, pentru că motoarele diesel dau cel mai bun randament la temperatura optimă de funcţionare şi turaţii constante, adică nu prin Bucureşti
• nu ai ambiţii sportive prea mari, pentru că vei creşte consumul, vei scoate mai mult fum, vei arde mai mult ulei etc…

Şi atunci, mă întreb cum poate un om chibzuito-zgârcit să se reorienteze către benzină?

Răspunsul în partea a doua a acestui editorial.