ANALIZĂ: 10 mituri şi realităţi cu privire la Strategia Guvernului pentru Autostrăzile României

Dezbaterea publică iniţiată de Guvern ar trebui mai degrabă să răspundă la o întrebare fundamentală: ce anume unim prin infrastructură la nivel de autostradă în următorii 4-6 ani, adică cu prioritate? Unim România cu marile fluxuri de transport internaţionale, aşa cum doreşte Uniunea Europeană, sau unim provinciile istorice şi trei dintre graniţele ţării? Cu alte cuvinte, pe ce anume vom cheltui cele 4.8 miliarde de euro de la UE, precum şi cele 3/4.5 miliarde de euro care ar veni de la Guvern în perioada 2014-2018/2020?

Strategia Uniunii Europene, detaliată în urma reuniunii istorice de la Tallinn din octombrie 2013, este simplă: alocă fonduri de coeziune pentru a uni ţările Uniunii Europene printr-o reţea de autostrăzi, căi ferate şi maritime ce urmează a fi executate în următorul deceniu. Au fost identificate 30 de trasee prioritare, dintre care 2 privesc România: Proiectul Prioritar 7 (cele două autostrăzi Nădlac – Sibiu – Piteşti – Constanţa şi respectiv Nădlac – Timişoara – Severin – Calafat) şi Proiectul Prioritar 22 (căile ferate de mare viteză Nădlac – Sibiu – Braşov – Bucureşti – Constanţa, respectiv Nădlac – Severin – Craiova – Calafat).

Banii care pot veni de la UE pentru perioada 2014-2020 sunt 3 miliarde de euro fonduri de coeziune şi 1.8 miliarde de euro Fonduri de Dezvoltare Regională. Total –  4.8 miliarde de euro.

CE SPUNE UNIUNEA EUROPEANĂ SĂ FACEM CU BANII EI

Pe scurt, UE a stabilit deja că din fondurile de coeziune (TEN-T Core) trebuie să facem cele două autostrăzi prioritare deja menţionate, pentru care putem primi rambursări de până la 95%. Restul autostrăzilor româneşti pot primi fonduri de dezvoltare regională (TEN-T Comprehensive), nefiind prioritare în aceeaşi măsură cu Proiectul Prioritar 7, fiind finanţabile într-o măsură mai mică, dar doar din aceste fonduri de dezvoltare regională.

Repetăm, acestea sunt priorităţile Uniunii Europene, pentru care oferă banii în 2014-2020

Guvernul nu poate muta aceşti bani spre alte proiecte, atât timp cât priorităţile Uniunii Europene sunt altele.

CE VREA SĂ FACĂ GUVERNUL CU BANII UNIUNII EUROPENE

Guvernul vrea să nu cheltuiască banii de la UE pe cele două autostrăzi prioritare ale UE, ci să îi folosească pe alte tronsoane. Uimitoare este însă diferenţa majoră între alocările europene şi cele de care vorbea domnul prim-ministru Victor Ponta odată cu prezentarea hărţii strategiei guvernamentale.

Harta originală prezentată de Guvern. 24 de ore mai târziu, apărea pe hartă autostrada Buzău – Focşani – Galaţi

1. Fondurile de coeziune (TEN-T Core, 3 miliarde euro)

Conform domniei sale, pe fondurile de coeziune (TEN-T Core), ar urma să se unească mai multe oraşe mari din România. Toate bune şi frumoase, dar remarcaţi diferenţa între declaraţiile premierului şi alocările de pe harta Comisiei Europene.

Harta traseelor TEN-T Core (roşu, gros) şi TEN-T Comprehensive (roşu, subţire) finanţabile de UE

– Braşovul de Bacău (nu este TEN-T Core, ci TEN-T Comprehensive)

– Piteştiul de Rm Vâlcea (e TEN-T Core, e prioritar, dar Rm. Vâlcea nu este inclus pe traseul Sibiu – Piteşti)

– Ploieştiul de Buzău (este într-adevăr pe TEN-T Core, dar nu e prioritar)

– Buzăul de Focşani (este TEN-T Core, dar nu e prioritar şi în mod ciudat nu e continuat spre Bacău)

– Ungheni de Iaşi, Tg. Neamţ şi Bacău (este TEN-T Core, dar nu e prioritar)

– Bucureştiul de Alexandria (este TEN-T Core, dar nu e prioritar)

– Craiova de Calafat (este TEN-T Core, dar nu e prioritar)

Cu alte cuvinte, în afară de Bucureşti – Curtea de Argeş, pe care premierul îl identifică drept făcând parte dintr-un tronson Piteşti – Rm. Vâlcea proaspăt inventat, niciuna dintre celelalte autostrăzi menţionate nu face de fapt parte din reţelele considerate a fi prioritare de către UE. Mai precis, toate aceste autostrăzi ar trebui executate după 2020, până atunci neexistând fonduri TEN-T Core pentru ele.

2. Fondurile de dezvoltare regională (TEN-T Comprehensive, 1.8 miliarde euro)

Acestea sunt alocate de către Uniunea Europeană pentru a asigura conectarea traficului intern al unei ţări la marile reţele de transport pan-european. Acestea sunt, de fapt, fondurile care permit „unirea” regiunilor ţării. Din acestea, Guvernul doreşte să construiască două autostrăzi:

– Sibiu – Braşov (este, într-adevăr, TEN-T Comprehensive)

– Braşov – Bacău (este TEN-T Comprehensive)

Dacă ne uităm însă pe harta Uniunii Europene, vedem lesne că între Moldova şi Ardeal este considerată prioritară (TEN-T Core) autostrada Târgu-Mureş – Târgu Neamţ – Iaşi, şi nu Braşov – Bacău. Este greu de crezut că Uniunea Europeană va accepta să-şi dea şi în acest caz priorităţile peste cap şi să aloce fonduri drumurilor secundare în detrimentul celor principale, în măsura în care ar rămâne bani din cele 3 miliarde TEN-T Core.

Doar pe aceste fonduri europene ar putea construi statul noile bucăţi de autostradă. La ele se vor adăuga însă bani de la buget, conform celor ce urmează.

3. Cele3 sau 4.5 miliarde fonduri strânse din acciza de 7 eurocenţi

Conform Guvernului, se vor strânge între 750 de milioane şi 1 miliard de euro anual din noua acciză de 7 eurocenţi pe litru (deşi unele calcule arată că banii vor fi semnificativ mai puţini), bani care vor fi alocaţi autostrăzilor. În perioada 2014-2018 s-ar strânge aşadar circa 3 miliarde de euro, iar pe întreg exerciţiul 2014-2020 am ajunge la 4.5 miliarde de euro. Presupunând că Guvernul este extrem de calculat şi orientează absolut toţi aceşti bani către autostrăzi, ar mai avea bani pentru a finanţa şi următoarele autostrăzi.

Tronsoanele marcate cu verde vor fi taxate cu circa 3 euro/100km. Nu se ştie cu privire la celelalte.

Cofinanţarea de până la 49% a autostrăzilor:

– Braşov – Comarnic – Ploieşti

– Craiova – Piteşti

– Gilău – Suplacu de Barcău

Plata integrală a autostrăzilor:

– Suplacu de Barcău – Borş (încă din 2014)

– Focşani – Galaţi – Brăila

Rezumând, avem două strategii complet diferite şi opuse ca perspective:

STRATEGIA UE – acordăm fonduri de coeziune de 3 miliarde pentru a lega centrul Europei de Atena prin România şi de Constanţa prin Sibiu şi Piteşti. Acordăm fonduri de dezvoltare regională de 1.8 miliarde pentru celelalte proiecte.

STRATEGIA GUVERNULUI ROMÂNIEI – renegociem folosirea fondurilor de coeziune de 3 miliarde şi adăugăm la ele fondurile de dezvoltare regională de 1.8 miliarde pentru a uni majoritatea oraşelor mari ale ţării. Facem asta oferind opiniei publice date eronate sau nefundamentate cu privire la costurile, durata şi dificultăţile traseului considerat prioritar de către UE, ignorând total al doilea traseu considerat prioritar de către UE (cel prin Lugoj – Calafat), ridicând problemele întâmpinate de aceste două autostrăzi la nivel de obstacole fatale, în timp ce aceleaşi probleme pe noile autostrăzi sunt trecute total sub tăcere. Asta, în timp ce toată strategia noastră o punem pe o hartă cu oraşe imaginare (remarcaţi pe hartă „oraşul” Sălaj), cu trasee de autostrăzi care nu corespund cu cele deja agreate cu UE şi pe care le modificăm peste noapte fără a ne consulta cu principalii parteneri economici.

Care sunt şansele de reuşită a unei astfel de strategii? Răspunsul este simplu, căci UE, spre deosebire de Guvernul României, nu-şi schimbă priorităţile de la o zi la alta şi de la un guvern la altul.

Există cumva intenţii ascunse în spatele acestei strategii fără şanse de izbândă, de exemplu organizarea de studii de fezabilitate acordate cu direcţie şi sifonarea banilor de la buget pe proiecte care nu mai au supraveghere europeană? Asta nu putem spune. Ştim doar că strategia guvernamentală, aşa cum a fost ea prezentată, a primit un răspuns vehement negativ din partea marilor jucători economici.

Rămâne să aflăm şi răspunsul organismelor europene care ar trebui să dea, totuşi, jumătate din sumele imense de bani vehiculate.

Pagini: 1 2