Noul premium – ce este şi ce vrea de la noi

Publicat: 26 12. 2014, 08:00

Când te gândeşti la o maşină premium, primele mărci care îţi vin în minte sunt Audi, BMW şi Mercedes-Benz. Cel puţin aşa e la mine. Şi e normal să gândeşti aşa, fiindcă aceste trei mărci germane au lucrat zeci de ani de zile ca să ajungă la statutul pe care vor să îl atingă astăzi nume noi din industria auto. În schimb, când spun premium nu mă gândesc la Hyundai sau Kia. Cum aş putea să fac asta când eu ştiu că aceşti doi producători coreeni construiau cu doar câţiva ani în urmă modele ca Accent şi Cerato – nişte cutii pe patru roţi, cu plastice ieftine la interior şi o lipsă totală de suflet? Dar lucrurile nu mai stau chiar aşa.

În 1997, Kia producea Shuma, o berlină cu design greu de digerat şi un interior ieftin

Acum, coreenii îşi promovează noul model K900 în SUA ca fiind „de lux”

În ultimii ani, cele două mărci coreene au marşat pe ideea de premium accesibil sau „smart premium”. Adică maşini care arată şi se simt premium la interior şi exterior, dar care au preţuri mai mici decât ale modelelor din oferta germanilor. De fapt, cele mai noi modele Hyundai ar trebui, teoretic, să fie comparate cu oferta germanilor de la Audi, în vreme ce modelele Kia ar trebui să intre în aceeaşi oală cu modelele produse de Volkswagen. Dar după cum bine ştii, lucrul ăsta nu prea se întâmplă, iar motivul e destul de simplu. Cele două mărci coreene au trecut prea repede de la imaginea de maşină ieftină la imaginea de premium wannabe, iar preţurile mai mari practicate (cauzate de creşterea calităţii materialelor folosite) îi fac pe cei care au în minte imaginea Accentului şi a Cerato-ului să se îndrepte imediat către brandurile mai ieftine ale germanilor. De exemplu, Skoda.

Vezi tu, Skoda e un caz special, fiindcă cei de la VAG au un plan: vor să ducă Audi către zona de lux, Volkswagen către premium, iar Skoda către locul pe care îl deţinea până nu demult Volkswagen. Şi planul are deja efecte.

Aşa arată interiorul din Skoda Superb. Materialele sunt de calitate, iar fâşia de furnir de pe bord dă impresia de lux

Câteva publicaţii auto din Germania fac de câţiva ani încoace comparative între modele premium unde pun în scenă şi un concurent din curtea Volkswagen, în vreme ce mulţi comentatori de pe site-ul promotor.ro şi-au spus opinia clar şi răspicat că Skoda Superb este o limuzină care nu poate fi comparată nici măcar cu Volkswagen Passat, deşi cele două modele au la bază aceeaşi platformă, iar Volkswagen este o marcă mai scumpă şi are o poziţie mai înaltă în lanţul trofic al producătorilor auto decât Skoda.

Este, în esenţă, un truc de marketing care îi convinge pe oameni că o maşină mai ieftină poate fi la fel de confortabilă şi arătoasă precum o maşină mai scumpă. Şi până la urmă nu vrem cu toţii să primim mai multă maşină pentru mai puţini bani?

Cu adevărat hands-free. În trecut, doar maşinile foarte scumpe îţi ofereau opţiunea unui sistem de parcare automată. Acum, Ford a adus acest sistem la un preţ accesibil

Din fericire, lăsând la o parte filosofiile de promovare ale fiecărui brand în parte, această idee de maşină premium accesibilă (care e un oximoron, dacă te gândeşti bine) a adus preţurile tehnologiei atât de jos încât aproape oricine poate avea acces la sisteme sofisticate disponibile iniţial doar pe modelele care săreau de 100.000 de euro.

Cel mai elocvent exemplu este chiar Dacia, care de ceva vreme oferă ca dotare opţională sistemul multimedia MediaNav cu ecran tactil şi navigaţie prin GPS. Cine s-ar fi gândit acum 5-10 ani că un model Dacia o să aibă vreodată aşa ceva din fabrică? Eu, unul, sigur nu m-am gândit. Dar povestea nu se termină aici. Urmează Ford cu sistemele sale de parcare automată, de detectare a semnelor de circulaţie şi de recunoaştere a comenzilor vocale. Aceste dotări sunt disponibile de ani buni pe modelele premium de pe piaţă, iar recent au ajuns şi în maşinile care costă mai puţin de 30.000 de euro.

Superpremium. Noul Mercedes-Benz S-Class trece de premium şi se apropie de lux. În interior, două ecrane mari domină bordul

Ideea că producători ca Hyundai sau Kia vor ajunge în aceeaşi ligă cu BMW, Audi şi Mercedes-Benz pare încă de râsul lumii, însă nu e chiar atât de deocheată. Gândeşte-te că nici BMW nu avea pretenţii de producător premium sau de lux în urmă cu 40 de ani, însă oamenii de acolo au depus eforturi foarte mari şi au cheltuit foarte mulţi bani ca marca lor să fie recunoscută ca un membru de seamă în ceea ce se numeşte hegemonia auto germană. 

Acest material a apărut în ediţia tipărită a revistei ProMotor numărul 115 din octombrie 2014.