Familia Renault nu a pierdut timpul şi după ce a făcut primele
exemplare în 1899, trei ani mai târziu fraţii Renault au vrut să
arate lumii cât de rapide sunt maşinile lor. În acea perioadă erau
foarte populare cursele între diverse oraşe europene. Astfel Marcel
Renault s-a prezentat cu Renault Type K la startul cursei dintre
Paris şi Viena.
Foarte puţini
dădeau vreo şansă micului model Renault în faţa Mercedes sau
Panhard, adevăraţi bolizi ai vremii. Cursa de 1.500 km reprezenta o
provocare, traseul ajungând la altitudinii de peste 1.500 de metri,
în condiţiile în care toate modelele aveau o caroserie deschisă şi
piloţii nu purtau decât jachete, sfidând înălţimile şi vântul de
munte.
Agilitatea acestei maşinuţe şi determinarea lui Marcel
Renault a făcut ca Renault să câştige în 1902 prima cursă
internaţională, având o viteză medie de 62,5 km/h. Încă de
pe atunci Renault a înţeles că participarea în competiţii este cea
mai bună metodă de promovare.
Piatra de temelie a imperiului Renault a fost o maşinuţă
cu o lungime de doar 1,86 metri, denumită Voiturette , dar care
avea o cutie de viteze revoluţionară. Iniţial vehiculul a fost
creat de Louis Renault pentru uz personal, dar mergând la o
petrecere de Crăciun, prietenii săi l-au provocat la un rămăşag că
nu poate urca Rue Lapic, o stradă din Montmartre cu o înclinare de
13%. Louis a reuşit şi amicii săi, toţi cu posibilităţi financiare
peste medie, au fost foarte impresionaţi de uşurinţa cu care se
conduce şi i-au plasat comenzi ferme.
Astfel Louis
Renault a trebuit să mai facă 12 unităţi pentru cunoscuţii care
vroiau o maşinuţă similară. La scurt timp împreună cu fraţii săi a
pus bazele companiei Renault Frères, cei trei lucrând împreună.
Secretul vehiculului consta în simplitate şi robusteţe, deşi avea
numite soluţii tehnice revoluţionare la acea vreme. Voiturette,
botezat rapid Type A, avea un motor cu un piston, o transmisie cu
cardan şi o cutie de viteze cu trei trepte, patentată chiar de
Louis Renault. Viteza maximă cu care acest vehicul putea circula
era de 32 km/h.
În 1899, în
atelierul cu 60 de angajaţi s-au produs maşini pentru 71 de
clienţi, iar în 1901 producţia a ajuns la 290 unităţi. Nu doar
clienţii erau interesaţi de noul model, ci şi competitorii, care au
cumpărat patentul pentru cutie de la Renault, francezii reuşind
astfel să îşi extindă fabrica în scurt.