Care sunt consecințele depunerilor de carbon în camera de ardere a motorului? (P)

În camera de ardere, vom avea întotdeauna depuneri de carbon formate. Un alt aspect este că, în unele situații, formațiunea devine mai mare, în altele, abia se observă. Atunci când un motor funcționează în condiții de rotații mari, combustibilul și uleiul care pătrund, ard mai bine, împiedicând particulele solide și carbonul să se așeze și să adere pe capul și arcul camerei de ardere – toate acestea fiind evacuate în eșapament.

În consecință, la turații și viteze reduse (regim urban), reziduurile nu au temperatură și timp optim pentru a fi evacuate și, astfel, aderă literalmente de tot în cilindru: pornind de la piston și terminând cu capul cilindrului și supapele.

Ei bine, unii ar putea spune că nu este o mare problemă că arcul chiulasei și vârful pistoanelor sunt pline de depozite de ulei. „Principalul lucru este că segmenții de ungere și etanșare nu sunt afectați: nu există consum de ulei și compresia este ok, deci, nimic rău nu poate apărea”. Totuși, chiar și o cantitate minoră de depuneri de ulei duce la probleme semnificative. Iată numai 4 probleme:

În primul rând, depunerile reduc volumul de umplere al camerei de combustie cu amestecul de combustibil, ceea ce duce la o pierdere de energie și o creștere a consumului de combustibil.

În al doilea rând, carbonul afectează aprinderea unui amestec combustibil, efectul fiind acela de a-l aprinde mai devreme decât este necesar. Drept urmare, apare detonarea iar unitatea de control a motorului începe să o combată, mutând momentul de aprindere într-un moment ulterior în raport cu valorile optime, iar acest lucru duce la o scădere a puterii.

În al treilea rând, depunerile de carbon au o conductivitate termică scăzută, ceea ce duce la supraîncălzirea pieselor motorului, în special a cilindrului, implicând consecințe.

În al patrulea rând, așezându-se pe supape, carbonul le blochează frecvent, fâcându-le să nu se închidă complet și scăzându-le astfel capacitatea de a etanșa camera de ardere; iar acest lucru duce la disfuncționalitatea cilindrului. În plus, supapele cu scurgere pur și simplu se ard în timp.

Drept urmare, numai prezența depunerii pe arcul camerei de combustie și a supapelor poate reduce puterea motorului cu până la 10% – 14%, în funcție de dimensiunea acestui depozit.
Deci, depinde de dumneavoastră dacă curățați sau nu camera de ardere.
După cum vedeți, nu numai segmentul de etansare blocat și ungere pot cauza multe probleme.

Exista numeroase solutii pentru decarbonizarea motorului, unele implica demontarea lui, dar sunt si altele care evita aceasta actiune. Cea mai populara, dar si indoielnica, este decarbonizarea cu hidrogen. Problema acestei solutii este ca gradul de eficienta poate fi stabilit la un nivel de 40-50%. De aici si avem o majoritate de pareri ca “decarbonizarea H2 e o teapa”. Din punct de vedere practic, oamenii nu au încredere in aceasta metoda fiindca nu pot verifica eficienta inainte de aplicare.

In orice caz, datorita modernizarii tehnologiilor si aparitiei unor inovatii in domeniu, anul 2020 a adus in Romania un produs exceptional – un competitor la decarbonizare H2 – spuma decarbonizare. Aceasta categorie de produse face posibila verificarea vizuala a decarbonizarii camerei de combustie, supapelor, galeriei de admisie si segmentilor de compresie la orice tip de motor. Chiar daca oamenii nu au incredere in cuvantul “decarbonizare”, inainte de a aplica in motor acest produs, ei pot verifica pe orice suprafata acoperita de calamina si vor vedea in timp real eficienta solutiei, un bun exemplu ar fi aplicarea pe bujii murdare.

Spre urmare, acest tip de produs poate fi folosit nu numai in decarbonizarea motorului, ci si pentru curatare a EGR-ului, turbosuflantelor si oricarei piese murdare, putand fi utilizata fara a necesita cunoștinte speciale pentru aplicare.

Va deveni acest produs un concurent puternic la decarbonizare H2? Da, cu siguranta. Dar ce e important – va putea inlocui decarbonizarea traditionala? Vom vedea.